luni, 16 iulie 2012

TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

Nasc și la Moldova dascăli zău am văzut măcat unul înconjurat precum Socrate de invidia celor șapte minuni ale lumii moderne admiră și taci ...