Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2012

DE DOR MI-AU ÎNNEBUNIT MÂINILE IUBITO

Ard în poezie  ca o lumânare fir-ar dorului să fie că tare mai doare
Ca o lumânare mă aprinzi iubire dar mă dai mai tare dincolo de fire
Mă aprinzi iubire fir-ar dorului să-ţi fie căci doar în neştire ard în poezie
Ca o lumânare mâna asta doare
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA PUSTIULUI

Nisipul ce-mi arde piciorul metric al poemului îmi in- tră în ochi Astupă gura cu- vântului ce exprimă frumu- seţea Las-o baltă  îmi zic Nici urâtul nu-i de lepădat Mai bine leagănă cuvintele Să poţi dormi şi tu Sânge al clepsidrei Somnambul ca
ută mai departe inima timpului

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

PENTRU PÂINE

Ţăranul şi-a făcut din suflet candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi e o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară îşi cere iertare pământului cu plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea un detaliu al conştiinţei sale
Iar pâinea
Pâinea pasărea phoenix plămădită cu sudoarea acestei primăveri fatale
Costel Zăgan, Ode gingaşe

LUMEA O SCRISOARE PIERDUTĂ DE DUMNEZEU

Aţi rămas tot haimanale posteritatea degeaba a trecut în fine Caragiale după Caragiale are-un public surdomut
Posteritatea cică a trecut ca un tren grăbit prin gară cu averse de strănut  pe-o batistă vai murdară
Ca un tren grăbit prin gară în fine Caragiale după Caragiale ne întreabă într-o doară aţi ajuns toţi mă haimanale
Cum adică lumea-i rea dacă lumea-i piesa mea
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Dă-mi melancolia şi astăzi şi oricând lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt această pagină-i doldora de morminte
Lacrimi amare îmi curg din cuvinte o iartă-ne pre toţi care murim cântând stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând
O iartă-ne pre toţi care murim cântând mereu ne ispiteşte destinul opus acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt acest poem s-a-nroşit spre apus
Şi Doamne abia-l mai suport când ţipă că-i mort
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

D-EFECT ROMÂNIA

Îndărăt mergem `nainte ne aşteaptă iar trecutul un tezaur de cuvinte  pare astăzi surdomutul
Ne aşteaptă vai trecutul ghes ne dă numai tăcerea când ne calculăm avutul amarul ni-l stinge fierea
Ghes ne dă iarăşi tăcerea ce tezaur de cuvinte înfruptatu-s-au cu mierea şi-ndărăt megem `nainte
Noaptea să ridice scutul când năvală-o da trecutul
Costel Zăgan, CEZEISME II

FILĂ DE DOSAR

Nu mi-am cenzurat niciodată rănile
Teii înfloresc şi eu sângerez cu miresme cu tot
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

DEGHIZARE ÎN AMINTIRI DIN COPILĂRIE

Clarul de lună transfug l-am pus o vreme la plug şi cerul care ne privea pe noi l-am făcut strat de usturoi
Stelele toate-n pielea goală le-am luat în ghiozdan la şcoală şi când să scot abecedarul au stricat orei tot tiparul
Copile Doamne copile ai să mă omori cu zile ziua-n amiaza mare îl calci pe Dumnezeu pe picioare
Nu ştiu cu tine ce să mă fac eşti ca un înger în piele de drac
Costel Zăgan, Poeme anticipate