Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2012

COPILĂRIE

În numele tău totul să fie

                                                                         Costel Zăgan, Universuri paralele

ISTORIE SUFLET ŞI VITEZĂ

Folosind forţa de propulsie a propriilor abisuri sufleteşti
Acest poet va cădea şi mai departe
Priviţi-l ce frumos se-aruncă-n  moarte
N-a ratat niciun eşec
O ce prezent măreţ îl aşteaptă
Ce iubire mare îl ignoră
Ce singur poate fi într-o oră
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

POEMUL CA DORINŢĂ

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai în seara asta-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ANTICURS DESPRE RADIOFICAREA TRANDAFIRULUI

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască

Poetul e sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină                                                             dar uneori mai plânge de cântec
                                                              şi-atunci se face iarăşi lumină

                                                                    Costel Zăgan, Ode gingaşe


RENAŞTEREA ROMÂNILOR

Hai deşteaptă-te române este vremea să te scoli lasă moartea ea rămâne cea din urmă dintre boli
Este vremea să te scoli orice lucru are-un ceas nu te-ai săturat să mori să trăieşti ţi-a mai rămas
Orice lucru are-un ceas lasă moartea ea rămâne o române câte-ai tras mai deşteptă-te române
Orice lucru are-un Paşti este vremea să re-naşti
Costel Zăgan, CEZEISME II

ARTĂ DIN IMPRUDENŢĂ

Prinzându-mă asupra faptului
Repetate metafore infracţionale
Singurătatea m-a aruncat preventiv
În celula unui poem
Între timp
Melancolia mi-a luat
Primele declaraţii de iubire
Aşa că
Din subsolul acestor pagini
În deplinătatea facultăţilor mele stilistice
Îmi semnez
CONDAMNAREA PE VIAŢĂ LA POEZIE
Doamne (ch)iar sunt mort
Fir-ar să fie
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005


BLÂNDUL PARADOX AL MELANCOLIEI

Pentru a nu pune în primejdie oxigenul celorlalţi ard în continuare împotriva cenuşii
Ce  rug ipocrit şi-această inimă a mea prietene
Nu-i aşa
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

CINA CEA DE TAINĂ (ANALIZĂ COMBINATORIE)

Dragoste.........................1 Părinţi..............................0 Inimă................................1 Nevastă............................1 Facultate...........................1 Copii................................5 Puşcărie.............................1 (Ne)Fericire.......................1 Poezie................................1 Total...........12 şi Iisus Hristos Rest...........Iuda şi/ori Golgota
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

APPOLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL

Nimicul nu-i totuşi un răspuns la întrebările nerostite ale tăcerii Doamne şi eu vorbesc în numele tăcerii şi nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morţi şi vorbeşte iată prin gura lui Allen Ginsberg vorbeşte cu haikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbeşte cele două războaie mondiale de calea lacteee Făcându-le praf şi pulbere şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli ai mileniului III merg şi eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra mult deasupra viitorului omenirii Mă uit prin geamul cerului poate zăresc Vioara lui Bacovia ori Anemonele lui Ştefan Luchian Tzara îşi duce stiloul la tâmplă Ca pe-o mitralieră muzicală sustrasă de la un greier sinucigaş STOP Nu cânta NU scrie nu exista Ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi de lavandă poliedrică "Pe-aici se-ajunge în America!" nu ocoliţi raiul e …

LIBERTATEA IA TOTUL

Steaua mea nu poa`să doarmă are iarăşi insomnii singură pe-un pat de armă exploda-va-n zori de zi
Iarăşi are insomnii steaua mea arzând în cuşcă condamnată la a fi o cătuşă viaţa-i muşcă
Steaua mea arzând în cuşcă singură pe-un pat de armă a mâncat iar praf de puşcă steaua mea nu poa`să doarmă
Are Doamne insomnii între-a fi şi a nu fi
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

EPIFANIE

Moartea deschide poemul cititorii în genunchi cer iertare blestemul tăcerii Doamne blestemul de-a scrie cu sufletul în picioare
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

CU SPOR

Înaintăm cu spatele la viitor
Costel Zăgan, Universuri păaralele

INVENTEME

Limba Română ar putea fi, cu inefabilul ei tezaur, un răspuns la zgomotoasa agresiune a viitorului.

Costel Zăgan

ARS AMANDI INFINITUM

Ay cu smerită bucurie Doamnă şi tandreţe sufletul meu este gata de la capăt să te-nveţe
Costel Zăgan, Distihuri rebele

RĂSTIGNIREA TEXTULUI ROZ

Ay frumoaso ce te-aş fute zi de vară până-n seară într-un du-te-vino-du-te doar plăcerea să ne doară
Zi de vară până-n seară aş schimba numai poziţii şi te-ai face foc şi pară de-aş opri să schimb muniţii
Aş schimba numai poziţii într-un du-te-vino-du-te echinoxuri şi solstiţii ay frumoaso ce ne-am fute
Zi de vară până-n seară de ciudă moartea să moară
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ASUPRA POEZIEI

GAURĂ NEAGRĂ POEZIA
Cu moartea pre moarte scriind mă livrez fir-ar să fie abisului din cuvânt sexului numit poezie
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

AVOCATUL LUI PROCUST

Vrei să scrii o poezie bine cheamă-ţi avocatul  dar să scrii fir-ar să fie doar cât îţi permite patul
Uite ăsta-i avocatul poţi să-i spui tot ce te doare însă versurile de-a latul să le scrii sau în picioare
Poţi să scrii tot ce te doare întinde-te fir-ar să fie ca zăpezile la soare dup-un dram de poezie
Apoi ia-ţi cu tine veacul şi te du urgent la dracu`
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

ÎNĂLŢARE DE BUZUNAR

Să mă-nalţ cât îmi permite plapuma
Dar bine domnule eu nu dorm
EU VISEZ
Trezeşte-te totuşi
Eşti în PATUL LUI PROCUST
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cutreieram şi mă opream ades lângă cuvânt şi tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt
Şi mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum creşte ca şi iarba de-şi risipea mireasma teiul sfânt părea că totuşi nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram
Şi mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul vechi şi sfânt
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

TEST LA PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE (o ciornă)

Oare genunchii n-au habar de Strâmtoarea Gibraltar de cântă ca doi nebuni ascunzând parcă minuni
Oare sânii ştiu prea multe de nu mai vor să te asculte şi ziua-n amiaza mare se rotesc vai după soare
Oare coapsele-s nebune cântec straniu duc în strune când cerul îşi lasă  brazda şi pe stânga şi pe dreapta
Noapte unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns
Costel Zăgan, Poeme de-aprins noaptea

PARADISUL APARENŢELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor şi Doamne nu-s decât doar trist hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor şi n-am ce face şi exist
Şi Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că exist iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci drept oase hai moartea-mi strigă hai dă-i zor ce-ţi trebuie femei frumoase când naiba să te ia eşti muritor
O Doamne nu-s decât doar trist îmi revendic steaua deci exist
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

CUVINTE DE NISIP

Peisajul acesta îmi vine perfect zic trăgându-mi cerul deasupra capului
Şi-n jur tăcerea devine brusc subterană
Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005