Treceți la conținutul principal

Postări

HAIKU DUMINICAL

cu trupul spălat
de stele noaptea saltă
totul iar în cer
Costel Zăgan
Postări recente

EREZIA LUI HERACLIT

Cartea se deschide ca o floare Gradina  cu poeme infracționale te așteaptă Po lenul stelar îndoaie florile O rouă inefabilă împinge soa rele spre amiaza cuvintelor Mă strecor printre nori ca un hoț Amintirile mă ur mează Sunt o cometă cu efect întârziat Învolburat Heraclit curge între noi dragoste Estetic show prieteni  din amonte și aval Hai să ne unim cu Poezia
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

COPILĂRII EXTREME

Viața nu-i un loz în plic iubirea vine și pleacă ai totul când n-ai nimic inima dacă-i săracă
Iubirea vine și pleacă urmărești ești urmărit sigur numai doar dacă de toate te-ai îndoit
Urmărești ești urmărit ai totul când n-ai nimic de la plus la minus infinit viața nu-i un loz în plic
Iubirea vine și pleacă scot stele din piatră seacă
Costel Zăgan, CEZEISME II

PALMA ȘI PUMNUL SINGURĂTĂȚII

Azi înger și mâine drac tu le faci la toți pe plac
Nu știu cum să te-nțeleg ori ești parte ori întreg
Ba ești dincolo de nori ba din tine-abia cobori
Și înaintezi de-a valma cât îți mai permite palma
Rupi și flori și haine toate numai ca să vezi ce poate
Și-o săruți noapte și zi poate-poate-o înflori
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

O LUNĂ DE MIERE CU POEZIA

Cu Bacovia la o cafea recitându-i iar Lacustră se îneacă stea cu stea și rămân singur sub lustră
Recitând iarăși Lacustră ploaia cade în odaie dragostea îmi face mutre și-ntunericul se-ndoaie
Ploaia cade în odaie se îneacă stea cu stea scriu cu picături de ploaie cu Bacovia la o cafea
Recitându-i iar Lacustră eu mă pregătesc de nuntă
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ

Iubirea-i un câmp minat că-i femeie că-i bărbat
Trece valul vine steaua și-ncepe iarăși beleaua
De se bat munții în cap după mine-n tine sap
Cade cerul sub brăzdar și m-ajung din urmă iar
Se-aruncă în cer vulcanul focul împietrind zăganul
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

CÂND MAI SUNĂ DUMNEZEU

Poezia vine la orice oră și pleacă în primul moment steaua însă te devoră tăcerea-ți face monument
Și vine-n primul moment cum naiba o să-i răspund dacă-n pungă nu-i un cent ci un pumn de stele la fund
Cum naiba o să-i răspund steaua parcă mă devoră scriu din ce în ce mai rotund poezia pleacă la prima oră
Poezia vine-n ultimul moment dac-o visezi și (nu) ești atent
Costel Zăgan, CEZEISME II